Scriu de durere, mi-am facut blog de durere ca nu mai pot sa pictez.
In viata asta trista macar o bucurie aveam: puteam sa pictez si asta ma tinea sa nu inebunesc, sunt profund nefericita dar macar ma puteam exprima.
Q: Dar e ceva temporar ?
A: Nope, de ani de zile, mai exact din 2012 nu mai pot, efectiv creierul meu e mort,
daca m-ar vedea cineva incercand sa pictez, ar zice ca sunt nebuna si ca chestiile alea de pe pereti sunt facute de o verisoara; cred ca e ceva in insasi chimia creierului meu, altfel nu-mi explic caderea asta brusca
Q: Dar esti mai stresata decat de obicei ?
A: Nope, dimpotriva prin 2009 cand am pictat la greu mi-era si mai rau
Asa ca o sa bat campii pe blog, cand voi avea timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu