Nu-mi explic.
Eu fac schite in pix ca niste modele conceptuale cu ce-mi trece prin cap. Unele se materializeaza in picturi dar cele mai multe se pierd deoarece nu le consider demne.
Pe blog am tag-ul pictura, click pe el si apar doar postarile cu picturi.
In ultima vreme imi vine in minte Psalm de Tudor Arghezi, mai ales ultimele versuri:
Trimite, Doamne, semnul depărtării,
Din când în când, câte un pui de înger,
Să bată alb din aripă la luna,
Să-mi dea din nou povața ta mai bună.
Si eu am deja o pictura cu luna.
In liceu il uram din ficati, ca tot ce faceam fortat la scoala.
Dar tot mai des imi dau seama ca e cam ca viata mea.
Asa mi-a venit in minte un inger care pluteste deasupra orasului deasupra florilor albe de primavara.
Pe un cer noros, daca vreodata va deveni pictura chiar pe lemn, nu doar o idee, am s-o intitulez: Un inger trimis penru copiii tai saraci.
Asa as avea nevoie de un inger.
